Rațiunea psihanalizei și magia transformării

imagine The Guardian

Psihoterapia psihanalitică își are punctul de start odată cu publicarea de către Sigmund Freud a lucrării „Interpretarea viselor”, lucrare în care oferă o perspectivă nouă asupra tehnicii de decodare a viselor. El vorbește acolo despre faptul că prin vis noi ascundem unele dorințe pe care dacă le-am cunoaște, ar fi foarte tulburătoare. De exemplu, o mamă care își visează copilul murind poate exprima sentimentele de agresivitate pe care o mamă este normal să le poarte față de copil, dar care sunt neacceptate din punct de vedere social și astfel blocate de către psihic.

Astfel, Freud a vorbit despre faptul că în interiorul psihicului nostru există o zonă pe care o putem accesa cu foarte mare dificultate și care se exprimă prin anumite manifestări. Această zonă conține elemente care fac parte din noi, dar care nu sunt acceptate de către noi, de către cei din jur, de către societate: agresivitatea prea puternică, o confruntare cu părinții, o iubire pentru o soră, un frate sau un părinte, o teamă de abandon etc.. Totuși, chiar dacă acele elemente sunt ascunse, ele sunt o parte din noi și se exprimă ca atare. Nu putem ucide sau ascunde permanent o parte din noi, dar putem refuza să o vedem. Astfel, toate acele conținuturi interzise se exprimă prin moduri deghizate: vise, acte ratate (greșeli de exprimare, uitarea anumitor lucruri etc.), simptome, boli care apar pe fond de stres (numite psihosomatizări) etc..

Atacurile de panică și anxietatea sunt simptome bine cunoscute ca având fond psihologic. Ele apar drept semne de atenționare care ne spun: „Atenție ! Se poate întâmpla ceva rău!”. La fel ca și celelalte simptome, ele exprimă o realitate psihică blocată în timp de o traumă. Dacă copilului i-a fost foarte mare teamă de tată, atunci el poate suferi ca adult de atacuri de panică în momentul în care este pus în situații în care să poată fi judecat de cei din jur (când trebuie să prezinte ceva) sau în relație cu o figură de autoritate (când este oprit de polițist).

Psihoterapia psihanalitică se bazează exclusiv pe discuție. În cadrul acesteia persoana stă pe scaun sau întinsă pe canapea sau divan și spune orice dorește către psihanalist. Acest lucru se numește asociere liberă. O persoană poate avea o mare dificultate în ceea ce privește agresivitatea și poate povesti pe de-o parte o amintire de ieri când s-a certat cu șeful lui, o alta de anul trecut în care s-a jucat un joc pe calculator în care omora polițiști și poate face o observație referitoare la faptul că îl deranjează faptul că stă cu un etaj mai jos  față de unde are terapeutul cabinetul. În acest caz, psihanalistul are ocazia de a îi oferi o interpretare, adică de a face o legătură între ceea ce spune și de a scoate la iveală un adevăr pe care el îl ocolește. Aici poate face legătura între faptul că el a intrat în conflict cu șeful lui, o persoană cu autoritate, a vorbit despre cum a omorât în joc alte persoane ce reprezintă autoritatea și a spus că îl deranjează faptul că se află pe o treaptă mai jos față de persoana de autoritate a psihanalistului, ceea ce denotă clar un conflict cu imaginea autorității.

Astfel, încet – încet, cu ajutorul psihanalistului, amintirile mai vechi ies la suprafață, sunt dezgropate și apoi sunt înțelese. În acest mod, simptomul este înțeles, îi este aflată originea și este combătut. Magia psihanalizei.

Tiberiu Seeberger

Psihoterapeut psihanalist

www.seeberger.ro

Contact: 0760615143

imagine: The Guardian

Pentru a vedea profilul altor psihoterapeuți recomandați de site-ul nostru poate fi vizitată pagina dedicată