Fericirea începe din Supraviețuire

Guest post Cristina Cojocaru

Unul dintre cele mai curajoase, importante, aducătoare de liniște, împăcare și fericire acțiuni din lume este aceea de a te uita la ce este urât și neplăcut înăuntrul nostru. Sună mai ciudat decât se simte, surprinzător și contraintiuitiv. Cum adică face bine să te uiți la defectele și chiar monștii interiori?

Nu se presupune oare să gândim pozitiv, să multiplicăm ce e frumos, să nu doară, să reducem și chiar să eliminăm suferința? Aparent și înșelator, da. Insa metafora unei rani fizice puroinde ne ajuta cu o perspectiva noua: ca daca te uiti la ce produce puroiul, indurand curatarea, se vindeca.

 Chiar propria nastere ne aduce in atentie ca avem, mai întâi de toate, o datorie față de noi: să supraviețuim. Ne-am născut cu acest “program” și fără de acesta nu ne putem pune la adăpost, nu ne putem hrăni, nu putem exista. Acest lucru se întâmplă atât voluntar cât și involuntar. Doar că, noi oamenii, avem o problemă cu asta. Nu ne convine și ne e greu să admitem că mai întâi de toate ne gândim la noi înșine. Din vechi, deja, timpuri asociem acest lucru cu egoismul și lipsa de iubire și până într-un punct ne creăm imaginea că suntem mai buni decât suntem. Aceasta imagine fermecătoare ne seduce într-atat încât ajungem adesea unii dintre noi să funcționăm la extrema “eu mă las pe mine pentru alții” sau/și la cealaltă extremă “doar eu pe locul I”.

Ne e greu să găsim echilibrul și petrecem mare parte din viață, dacă nu chiar toată, căutîndu-l (proces care se întâmplă paralel cu urmarea școlii, mersul la serviciu, căsătoria ș.a.m.d.): Oare cum e mai bine sa fii in viață?; Oare nu am fost prea egoist/ă?, Trebuia să nu fiu eu așa bun/ă că, uite, acum sufăr; Cum o dai, tot nu e bine; Abia am ajuns la concluzia că e mai bine sa fii bun/ă, că am și furat-o; etc. Cei din jur, care caută și ei acest echilibru, povestesc despre cum a fost pentru ei sa nu îl găsească și rămânem astfel cu propriile gânduri suspendate undeva într-un colț al minții.

Nu e clar când este un om egoist sau nu, nu e clar când e bine și când nu e bine, rănit/ă ești oricum ai da-o, iar încrederea în oameni și în propria putere se erodează treptat. Și toate acestea pentru că ne e greu să ne însușim programul de supraviețuire și nu știm cum să îl folosim astfel încât să ținem cont concomitent de noi și de cei din jur. Acesta oricum funcționează de la sine chiar și când nu suntem atenți. Ne trezim astfel că am rănit pe cineva din jur fără voia noastră.

E normal și necesar să supraviețuim. A evolua înseamnă a deveni conștienți de acest program, de acestă nevoie firească, înseamnă a te simți bine în pielea ta avîndu-o, a fi dispus/ă să repari, să refaci, a avea disponibilitatea să construiești mai departe cu tot cu imperfecțiunile din trecut. Acest lucru ne ajută să exersăm relații în procente tot mai crescute de sinceritate, autenticitate, claritate, simplitate, bogăție emoțională, liniște și, nu, nu e prea mult spus, fericire.

Sunt nascută la început de an 82, din părinți harnici. Mi-au placut dintotdeauna cărtile, lucrurile practice, filosofia, cum functionează mintea și relatiile umane. Când am trecut de la experiența de 10 ani ca psiholog în M.A.I. la arta psihoterapei am trecut practic de la nivelul de detectiv psihologic la a deveni un traducător si transformator de experiențe. Mi-am cunoscut puterea personală și am pus-o la treabă în a genera și rescrie experiențe prin mine însămi, pentru mine însămi, cu mine însămi.

M-am pregătit ca  psiholog și psihoterapeut autonom cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Formarea de psihoterapeut am parcurs-o în România după standardele de formare ale Asociației Naționale de Psihoterapie Sistemică din Olanda și sunt înscrisă în Institutul de Cuplu și Familie Iași – institut recunoscut de Asociația de Terapie de Familie din Europa EFTA și membru în departamentul de formare EFTA-TIC.

Ca o pasiune, mă ocup de dezvoltarea mea personală și continua creștere prin ateliere practice și de formare cu specialiști si experți din străinătate: Felix Hohenau, Austria – terapie corporală/bodypsychotherapy, Universitatea de Stat din Colorado, SUA – Prentaj pozitiv după divorț, Rebecca Jorgensen, SUA – Terapie de cuplu centrată pe emoție ș.a.

Din 2013 generez experiențe și aduc perspective noi de funcționare umană la cabinet față-în-față și online.

Cristina Cojocaru – Psihoterapeut sistemic individual, de familie si cuplu

Atelier pentru ochii minții
Tel. 0733.328.158 email: salut@atelierulcristinei.com

Site: http://www.atelierulcristinei.com / Pagina Facebook / Profil Romedic

____________________________