Despre timpul petrecut cu copiii

Una dintre reclamele difuzate des de posturile de radio spune: „Pentru sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră petreceți cât mai mult timp cu el!”. Ei bine…și da, și nu.

Aceste îndemnuri de tip fast-food psihologic nu sunt chiar cele mai bune pentru a înțelege și răspunde nevoilor copilului, iar diferența de la realitățile copilului și familiei la folclorul popular privind educația poate fi, uneori, considerabilă.

Uneori, supraviețuirea psihică și sănătatea copilului sunt favorizate de petrecerea unui timp mai redus cu familia, dacă în familie predomină anxietatea, luptele, contrazicerile între membri, dacă abundă sfaturile și criticile „constructive” față de copil.

Decât asemenea timp mult petrecut cu copilul, mai bine mai puțin, dar de calitate.

Timpul de calitate petrecut cu copilul este timpul în care copilul este ascultat – și nu oprit rapid din exprimările lui, pentru a fi corectat de la înălțimea înțelegerilor adultului -, lăsat să se joace liber, lăsat să mai strice câte-o jucărie, să mai lase lucrurile și în dezordine, și nu încazarmat din primii ani în reguli de fier și cursuri de dezvoltare personală.

Copilul nu doar descoperă lumea, ci și-o și făurește, concomitent cu dezvoltarea încrederii lui de a fi în siguranță în lume.

Această stare de siguranță o transmit părinții, fără să știe, dacă ei înșiși au o stare bună, nedominată de anxietăți, dacă ei înșiși se preocupă de fericirea lor, de petrecerea unui timp de calitate, și nu doar de muncă, de achiziții financiare, motivate din frica de viitor.

Copilul nu doar primește înțelesurile lumii furnizate de părinții lui, ci le și caută pe ale sale proprii. Exact ca într-o terapie psihanalitică, înțelesurile sunt valoroase, cu miză structurală și transformatoare atunci când sunt descoperite, nu când sunt implantate.

Sigur că prin forța educației, prin pavlovismul întăririi răspunsurilor care convin părinților și prin descurajarea celorlalte se poate obține un roboțel apretat, apreciat la școală, însă cu costuri ulterioare în privința capacității de creație, a curajului de a descoperi și de a crea, în starea generală în care fericirea ar fi putut „bâzâi” adesea firesc, din adâncuri, nefiind condiționată drastic de răspunsurile lumii, de simbolurile puterii și reușitei, de notele de la școală, de funcții, imobile somptuoase și mașini.

Timpul de calitate petrecut cu copilul se va transforma într-o stare lăuntrică suficient de bună a unui adult sănătos, cu relații sănătoase, cu o structură interioară puternică și nu de puține ori fericit.

O fericire firească, nu umflată artificial, ci o fericire exact ca o  întoarcere acasă.

imagine – Tablou de Raul Lara

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.